Blefaroplastia a apărut inițial în scopuri reconstructive, dar a devenit rapid o intervenție estetică populară. Primele tehnici datează din perioada Antichității, iar dezvoltarea modernă a avut loc în anii 1920-1930, când chirurgii din Europa și Statele Unite au început să realizeze intervenții pentru a corecta pleoapele căzute sau leziunile faciale. În anii 1970-1980, tehnicile s-au perfecționat, iar procedura a devenit tot mai solicitată.

Astăzi, blefaroplastia este realizată atât pentru scopuri estetice (pentru a corecta aspectul obosit sau îmbătrânit al ochilor), cât și pentru a corecta probleme funcționale, cum ar fi ptozele sau câmpul vizual redus din cauza pielii excesive care cade pe pleoape. Procedura poate fi efectuată pe pleoapele superioare, inferioare sau pe ambele, în funcție de nevoile pacientului.